De¿i vedem în ultima vreme täi care plimba caruciorul sau care nu se jeneaza sa schimbe scutecele bebelu¿ului, rolul patern este confundat, în continuare, cu cel al "parintelui de duminica" - tatal î¿i vede mai departe de jobul sau ¿i de hobbyurile sale ¿i, uneori, î¿i rasfäa, la final de saptamâna, copilul cu ni¿te cadouri menite sa-i suplineasca lipsa. Însa, chiar daca prima legatura a unui copil nou-venit pe lume este cea avuta cu figura materna, tatal este un motor de dezvoltare la fel de important în primii ani de viäa. Plecând de la cercetarile de ultima ora din psihologia dezvoltarii, dar ¿i de la o bogata cazuistica, cartea arata ca mama este "portul" care ofera protec¿ie ¿i adapost în fäa furtunilor vie¿ii, pe când tatal asigura explorarea în largul marii, curiozitatea ¿i dorin¿a de a influen¿a mersul lucrurilor. Prezen¿a tatalui este, deci, absolut necesara pentru a aduce copilului bucuria descoperirii ¿i autonomia de care are nevoie în primii ani de viäa. Concret, tatal va trebui sa fie dispus sa se joace mai des cu cel mic, sa se lase în voia planurilor sale ¿i sa-l încurajeze sa ia decizii în mod autonom. La rândul ei, mama este sfatuita sa aiba mai multa încredere în intui¿ia ¿i strategiile tatalui, chiar daca lucrurile se vor desfäura altfel decât s-ar ätepta ea. Doar äa cei doi parin¿i vor putea rezolva într-un mod echilibrat problemele micii copilarii - de la cele referitoare la somn ¿i harnire, pâna la dificultäile privind impunerea unor limite sau rezolvarea unor conflicte.
Josephine Schwarz-Gerö este specialista în psihosomatica sugarilor ¿i lucreaza, în calitate de medic neonatolog, la Clinica de Copii Glanzing din Viena. De asemenea, preda la Universitatea din Viena un curs despre tulburarile de alimentäie în copilaria mica